Print Friendly, PDF & Email

Cea Mai Stupidă din Întrebări

EnglishRomanianSpanish

Fiind unul dintre acei care știe și predică că Isus Cristos va reconcilia sau împăca, și, ca efect, a împăcat, toți oamenii cu Sine, și având mărturii de la alții care cred în reconcilierea tuturor lucrurilor, am auzit de multe ori această întrebare:

„Dacă toți vor fi salvați, atunci de ce a murit Isus Cristos pe cruce pentru noi?”

Aceasta, trebuie să spun, este una dintre cele mai stupide întrebări pe care cineva ar putea pune vreodată, iar acesta este răspunsul simplu:

„Pentru ca toți păcătoșii să fie mântuiți!”

Să zicem că mă duc la magazin și cumpăr douăsprezece scaune care se vând a câte 50 dolari fiecare. Plătesc prețul integral (600 dolari), primesc o chitanță pentru achiziționarea lor, dar vânzătorul îmi dă doar un scaun. Eu spun, „Unde sunt celelalte unsprezece scaune?” Vânzătorul se uită la mine ca și cum eu aș fi un idiot și îmi spune: „De ce ai plătit pentru douăsprezece scaune, dacă aveai de gând să le iai toate?”

Scuză-mă?! Dacă am plătit pentru douăsprezece scaune, nu am dreptul să le iau? Dacă aș fi vrut unul sau două scaune, aș fi plătit pentru unul sau două, și aș fi primit doar ceea pentru ce am platit.

Isus Cristos a plătit pentru păcatele tuturor oamenilor, astfel încât ca toți oamenii răscumpărați este ceea ce El va avea. „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.” (Ioan 3:17)

Cumva, oamenii religioși care cred ca sunt printre cei aleși de a fi mântuiți, au impresia că, dacă doar un mic procent va fi mântuit, atunci a meritat ca Cristos să moară pentru păcătoși, iar dacă toți sunt mântuiți prin sângele Său prețios, atunci nu a meritat aceasta! Cât de prețios este sângele Lui?

Problema care conduce adesea la această noțiune prostească este că, acești oameni cred că au câștigat într-un fel drumul lor, crezând în Domnul Isus Cristos, mărturisindu-L cu buzele ca Mântuitorul lor și poate chiar pocăindu-se de păcatele lor. Gândul că toată lumea va fi mântuită este anatemă pentru ei, deoarece ei au făcut sacrificii să creadă și să obțină, în timp ce marea majoritate vor primi pentru nimic! Ei presupun că alții nu vor avea nevoie de pocăință și credință.

Își presupun incorect și asta e o parte din problema lor. Toți cei care sunt împăcați cu Dumnezeu trec prin același proces de credință și de întoarcere de la sine, de la păcatul lor și lumea lor, indiferent dacă în această lume sau în cea(cele) care vor veni.

Cine are de gând să mă înșele referitor la scaunele, pentru care am plătit prețul întreg? Unii hoți ar putea încerca. Vânzătorul ar putea încerca, și dacă a încercat, ar fi, de asemenea, un hoț. Acum, hoțul care se implică în mântuirea omenirii este Satana. Dacă el reușește să fure bunurile plătite integral de la Isus Cristos și îi iese aceasta, ce valoare a fost moneda prețioasă a sângelui vărsat pentru cei morți? Cât de mare este Salvatorul nostru dacă El pur și simplu nu-și putea asigura bunurile achiziționate Lui? Poate Dumnezeu să fie jefuit permanent de tot ceea ce este de drept al Lui și pentru care El a luat măsuri de a revendica? El este un ratat sau un câștigător?

Deci, există problema doctrinei false că omul, având libera alegere, trebuie să aleagă să fie salvat, împreună cu ideea că Dumnezeu nu va merge împotriva voinței omului, dacă aceasta alege să meargă împotriva voii Lui. Cu toate acestea, Isus a spus apostolilor Săi:

Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” (Ioan 15:16)

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:8-10)

Poate că există și o altă explicație cu privire la motivul pentru care unii oameni religioși cred că nu toată lumea merită să fie salvată. Prin natura umană, căzută, egoistă a omului, ne place să gândim despre noi înșine ca fiind privilegiați. „Eu sunt mai bun decât tine; uite-te la mine; vezi cât de sfânt sunt eu; mă duc la biserică, citesc Biblia, nu fumez sau nu mă îmbat; eu nu înjur – vestesc și fac mărturii în schimb – sunt legat de Dumnezeu! Dar uite-te la tine – nu meriți să mergi în Rai. „Fără sfințenie, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu,” spune Biblia. Nu, pentru că tu nu vrei să mă crezi, vei merge în iad. Păcat, dar voi fi în slavă de extaz fără tine. Apropo, eu te iubesc.”

Mai există o posibilitate pentru neînțelegerea pe care mulți o au. Deoarece ei văd oameni care mor înainte de a se confrunta cu pocăința și credința în Dumnezeu, ei presupun că moartea lor este sfârșitul posibilității de a fi salvați pentru totdeauna. Acest lucru nu este așa. Există alte lumi sau timpuri care vor veni.

Toți oamenii servesc scopului lor în această lume și în următoarea precum Domnul consideră de cuviință. Când este timpul lor ca să vină la El, Dumnezeu îi va chema. Nicăieri în Scriptură, dar nicăieri, nu scrie că unul poate fi salvat numai în această viață.

Punând deopate aceste noțiuni false, nelegiuite, nescripturale, vom clarifica calea pentru pacea și libertatea sufletului.

De ce această întrebare este atât de greșită:

  • Cristos a murit pentru toți; El va primi bunurile Sale în întregime. E corect, El nu este un ratat, El face toate lucrurile perfect, și așa precum toate lucrurile au fost bune la început, când El le-a creat, tot așa acestea vor fi bune și la sfârșit, pentru că El este Începutul și Sfârșitul tuturor lucrurilor.
  • Nimic nu poate împiedica biruința Sa totală: „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8:38-39)

    Nici un diavol, nici un om, nici un înger, nici o legiune de demoni sau orice altă creatură (făptură), nici chiar propriile noastre voințe nu Îl pot jefui pe El de succesul Său, nici chiar ultimul dușman:

    1 Corinteni 15:22-26
    (22) Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;
    (23) dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.
    (24) În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.
    (25) Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.
    (26) Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

  • Cei care cred că au câștigat în vreun fel dreptul de a fi incluși printre cei salvați, se vor lovi de deziluzie și trezire. O astfel de gândire dovedește numai că nu au fost salvate deloc.

    Poate că întrebarea discutată ar putea fi formulată într-un alt mod: „Ei bine, dacă toată lumea va fi oricum salvată, care e scopul de a trăi o viață creștină bună?” Oare această remarcă nu expune falimentul spiritual al vorbitorului? Oare persoana trăiește o viață evlavioasă, deoarece Dumnezeu a făcut o lucrare de har în el, care îi dă voința și puterea, printr-o natură nouă, să trăiască evlavios, sau este vorba de persoana care se încrede în propria sa neprihănire, așa cum erau fariseii și saducheii, care L-a răstignit pe Domnul?

  • Toți cei mântuiți vor trece prin procesul de credință, pocăință, și ei vor fi sărați cu foc. Nu există nici o cale ușoară spre Împărăție:

    „Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.” (Marcu 9:49)

    Faptele Apostolilor 14:21-22
    (21) După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors la Listra, la Iconia şi la Antiohia,
    (22) întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credinţă şi spunea că în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

  • Mântuirea nu va veni pentru toți în această viață. Majoritatea pleacă în lumea cealaltă și, probabil, în lumile (timpurile) ulteriore, înainte de a experimenta admiterea în Împărăția lui Dumnezeu.

Așa că, pentru cei care pun astfel de întrebări stupide, permiteți-mi să pun o întrebare în schimb:

„Dacă toți păcătoșii nu vor fi salvați, de ce Isus Cristos a murit pe cruce și a plătit prețul în întregime pentru noi toți?”

Victor Haficiuc

 

Apasă AICI pentru toate articolele disponibile în limba română.

Facebook Comments