Print Friendly, PDF & Email

Iată Cum Stau Lucrurile

EnglishFrenchJapaneseRomanianRussianSpanishVietnamese

Dumnezeu este, întotdeauna a fost și întotdeauna va fi. Aceste lucruri pot fi spuse doar despre El. Prin urmare, El este mai presus de toate lucrurile. Toate lucrurile sunt ale Lui, iar El face tot ce doreşte cu toate lucrurile. Aceasta nu se va schimba niciodată.

El a creat pe om după chipul Său și S-a arătat pe și a comunicat Personal cu omul. De ce n-ar continua să facă acest lucru şi să comunice cu omul, dacă l-a făcut după chipul Său? El mi-a vorbit; El a vorbit cu mulți oameni – în mod direct și personal.

El are un plan pentru toată creația Sa, în special pentru copiii lui Dumnezeu, cei născuți din El:

“Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.” (Ioan 1:12-13).

Biblia este o carte adevărată, de autoritate, scrisă de Dumnezeu prin oameni.

Există un loc în planul lui Dumnezeu pentru rău. El a stabilit răul împotriva binelui și binele împotriva răului. Dumnezeu a supus omul să facă propriul său lucru, astfel încât să învețe calea cea mai grea. Acesta este singurul mod în care putem și trebuie să învățăm că binele plătește și răul nu:

“Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8:20-21).

Când totul va fi spus și făcut, nimeni nu va fi vreodată în stare să spună: “Eu nu am știut.” Toți vor fi cunoscut și împărtășit răul, primind toate consecințele acestuia. După depășire, ei vor cunoaşte, de asemenea, victoria asupra răului.

Dumnezeu a făcut cunoscute legile Lui, ca să ne învețe diferența dintre bine și rău. Acestea le găsim înregistrate cel mai autentic și din vechime în ceea ce numim Sfânta Scriptură – Biblia – atât Vechiul, cât și Noul Testament. Biblia este o carte adevărată, autoritate scrisă şi compilată de Dumnezeu prin oameni (adică națiunea lui Israel), timp de mai multe milenii. Această carte, prin revelație de la Dumnezeu, ne dă o înțelegere a Cine este și cum este El.

Biblia este o înregistrare a relaţiei lui Dumnezeu cu omul timp de 4000 de ani și despre chemarea anumitor persoane pentru scopurile Lui. Aceasta înregistrează lupta omului cu răul, care l-a încercat, modelat, și l-a pregătit timp de ani în şir, pentru o chemare viitoare misterioasă şi mai mare.

Omul a intrat sub puterea păcatului prin alegerea a ceea ce el a crezut că a fost cel mai bun.

Ce este răul? Răul este a te comporta într-un mod sau într-o problemă contrar voinței și naturii lui Dumnezeu. Când cineva face răul, atunci el păcătuieşte; când cineva păcătuieşte, atunci el pierde controlul și devine imediat supus păcatului, neavând alternativă, decât să slujească păcatului:

“Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” (Romani 6:16)

Omul a intrat sub puterea păcatului de la început prin alegerea a ceea ce el a crezut că a fost cel mai bun și de dorit pentru el. Asta înseamnă păcatul – omul alege pentru el ceea ce este drept în ochii lui:

“Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.” (Geneza 3:6).

“În vremea aceea, nu era împărat în Israel. Fiecare făcea ce-i plăcea.” (Judecătorii 17:6).

Biblia ne spune că omul este complet neajutorat de a rezista răului, fiind vândut prin alegere și depășit de acesta, atât de mult încât nu vrea nici să facă bine:

“Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” (Romani 3:9-11).

Aceasta spune, de asemenea, despre modul în care el are nevoie de o putere dinafara lui ca să-l scape de răul pe care-l înrobește:

“Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi.” (Romani 5:6).

Isus Cristos a fost întruchiparea lui Dumnezeu, expresia Legii lui Dumnezeu împlinite.

În cele din urmă, Aceasta ne spune cum Dumnezeu a coborât din lumea spirituală pe pământ și a devenit carne pentru a salva pe om de puterea răului:

Filipeni 2:5-11
(5) Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus:
(6) El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
(7) ci S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
(8) La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
(9) De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume;
(10) pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ,
(11) şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.

“Şi, fără îndoială, mare este taina evlaviei… „Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” (1 Timotei 3:16).

În adâncul fiecărui suflet domnește un duh de mândrie și de independență, cu o astfel de putere și tiranie pe care numai Dumnezeu ar putea elibera din această robie, prin stabilirea independenței Lui în locul omului. Dumnezeu a făcut acest lucru venind în persoana lui Isus Cristos.

Drept răspuns, Isus le-a zis: „A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.” (Ioan 12:23-24).

În carne și oase, Isus Cristos a fost întruchiparea lui Dumnezeu, expresia Legii lui Dumnezeu împlinite. El a fost demonstrarea a cum este destinat să trăiască un om înaintea lui Dumnezeu, ca un fiu al lui Dumnezeu.

Evrei 1:1-4
(1) După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
(2) la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile. a acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care La pus moștenitor al tuturor lucrurilor, și prin care a făcut și veacurile,
(3) El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,
(4) ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.

Isus Cristos şi-a dat viața pentru fiecare păcătos – fiecare om care a trăit vreodată.

Isus Cristos este unicul pod cu două sensuri între om și Dumnezeu, Unica Cale spre Tatăl, Întruchiparea Adevărului și Esența Vieții:

“Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6).

Isus Cristos, ca un om împuternicit de Dumnezeu și în Persoana lui Dumnezeu, Şi-a dat viața pentru fiecare păcătos, care a trăit vreodată. El a luat viaţa aceasta din nou după trei zile în mormânt pentru a trăi pentru totdeauna în toți cei care cred.

Cum putem fi salvaţi de păcat, de puterea răului? Există o singură cale, și aceasta este de a crede – de a crede și mărturisi pe Domnul Isus Cristos ca Biruitorul răului, păcatului și chiar morţii, consecinței păcatului, pentru că El s-a supus morţii și a revenit la viață pentru binele nostru:

“După cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.” În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Romani 10:11-13).

A te închina lui Dumnezeu înseamnă să auzi ce spune El, să crezi și să-L asculţi.

Prin acest act suprem de iubire jertfitoare, El a stabilit dreptul de a fi Domn al tuturor, și toată închinarea se datorează numai Lui. El şi-a stabilit onoarea, prin faptul că ne iubeşte în întregime. Aceasta nu este doar o onoare pentru El, că ar trebui să ne închinăm numai Lui, ci este cea mai mare din onoruri pentru noi, un mare privilegiu de a avea dreptul și posibilitatea să-L cunoaștem, atât de mare este El în caracter, în virtute și în Persoană.

A te închina lui Dumnezeu înseamnă să auzi ce spune El, să crezi și să-L asculţi. Este de a ţine legile și poruncile Lui, atât generale, cât și personale. Cum crede unul? Auzind ceea ce spune Dumnezeu. Cum aude unul? Biblia declară:

“Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” (Romani 10:14-15)

Cum se recunoaşte un trimis al lui Dumnezeu? A ști aceasta este pur și simplu un dar de la Dumnezeu:

“Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.” (Matei 16:16-17).

Dacă Dumnezeu nu dă ca să fie cunoscut, aceasta nu va fi cunoscut. Dar celor cu inima curată, li se va da să cunoască:

“Ferice de cei cu inima curată! Căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5:8)

Care sunt cei cu inima curată? Cei care se angajează să umble în adevăr, să facă binele, să facă dreptate față de oameni și faţă de toate, sub orice preţ, indiferent de persoane și fără excepții.

“Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? – Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curată, cel ce nu-şi dedă sufletul la minciună şi nu jură ca să înşele. Acela va căpăta binecuvântarea Domnului, starea după voia Lui dată de Dumnezeul mântuirii lui. Iată partea de moştenire a celor ce-L cheamă, a celor ce caută faţa Ta, Dumnezeul lui Iacov. – (Oprire)” (Psalmi 24:3-6).

Închinarea la Dumnezeu nu înseamnă a fi membru al unei biserici sau să participi la slujbe.

O astfel de dispoziție este un dar al lui Dumnezeu, deoarece omul este vândut și complet sub tirania de a face opusul voii lui Dumnezeu:

“Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:8-10).

Închinarea la Dumnezeu nu înseamnă a fi membru al unei biserici sau să participi la slujbe. Nu este vorba de citirea Bibliei, propovăduind, a spune altora despre Dumnezeu, rugându-te, postind, zeciuind, făcând milostenii, nu înseamnă să trăieşti curat, cântând în cor, purtând haine speciale sau abținerea de la consumul de alcool, droguri, tutun, filme sau machiaj. Mulți dintre cei care fac aceste lucruri nu se închină lui Dumnezeu și nu sunt socotiți vrednici de El, pentru că ei fac aceste lucruri:

Tit 3:4-7
(4) Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,
(5) El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,
(6) pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;
(7) pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Închinarea la Dumnezeu nu constă în a fi un pastor, evanghelist, învățător, bătrân, preot sau orice altă funcție religioasă:

“Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.” (Iacov 3:1)

Satana ar vrea ca noi să credem că toate pozițiile de autoritate religioasă presupuse de oameni provin de la Dumnezeu.

“Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.” (Matei 24:24)

“În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.” (2 Petru 2:1-2)

Omul în păcat va face orice pentru a evita adevărata închinare la Dumnezeu.

Eu vin în Cristos pentru a respinge ceea ce spune Satana, spunând adevărul. Activitățile religioase ale oamenilor și slujirile pot fi, și de obicei sunt, înlocuitori pentru adevărata închinare la Dumnezeu. Oare nu fariseii făceau multe lucrări religioase? Cu toate acestea, nu Biblia ne învață că ei nu doar că nu se închinau lui Dumnezeu, dar chiar și L-au răstignit pe Domnul Isus, în calitate de copii ai lui Satana? Iată. Închinarea la Dumnezeu nu înseamnă a face lucrări religioase.

Dar omul în păcat se închină lui însuși – inima, sufletul, mintea, și puterea lui sunt date toate în acest scop. El va face orice pentru a evita adevărata închinare la Dumnezeu. De ce? Pentru că pentru a fi în adevărata închinare lui Dumnezeu, trebuie să se înceteze închinarea la sine. Unul trebuie să moară. Există o singură cale de a muri și de a fi acceptat de Dumnezeu, și aceasta înseamnă să fii identificat cu crucea Domnului Isus Cristos, prin puterea și harul lui Dumnezeu, prin credință:

Luca 9:22-24
(22) Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învie.
(23) Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.
(24) Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.

În timp ce “Isus a făcut totul pentru noi,” așa cum spun mulți, este necesar să-L urmăm și să ne identificăm cu El în moartea Lui. Nu există nici o altă cale. Acest lucru nu înseamnă numai pocăința de păcat (încălcarea Legii lui Dumnezeu), înseamnă a renunța la tot ce ne serveşte, tot ceea ce este apropiat şi drag nouă. Noi trebuie să renunțăm nu doar la tot ce este rău, dar, de asemenea, la ceea ce este bun. Tocmai de aceea Isus a spus că nu suntem vrednici de El, dacă nu suntem pregătiți să lăsăm totul și să murim, luând crucea pentru a-L urma.

El nu vorbește numai despre dorință. Noi trebuie să facem. Există o noapte și o zi diferență între a fi dispus și a face. Aici este în cazul în care vine divizarea între real și ireal, adevărat și fals, sinceritate și ipocrizie, oi și capre.

Mulți dintre cei care mărturisesc credința în deşert, substituie ceea ce vrea cu adevărat Dumnezeu.

Mulți pretind a crede în Dumnezeu și că fac voia Lui. Nu există nici o criză de profesori de credință în Domnul Isus Cristos, și dacă toți cei care au pretins a crede, ar fi crezut, atunci aceasta ar fi fost o lume foarte diferită. Mulți consideră că ei cred, dar atunci când vine momentul pentru ca ei să-și ia crucea, demonstrează incapacitatea lor totală și refuzul de a face acest lucru. Natura cărnii este de a evita suferința și moartea, să nu i se supună. Cu toții suntem la fel, în această privință; prin urmare, nevoia noastră universală pentru Mântuitor și pentru harul Său (favoarea și puterea) e să ne supunem.

Remarcabil, mulți dintre cei care mărturisesc credința în deşert, nu refuză în mod direct cerințele lui Dumnezeu, ci mai degrabă substituie cu ceea ce vrea El cu adevărat. Aşa precum făcea Cain, ei aduc jertfe lui Dumnezeu – sacrificări și tot felul de activități religioase – cu gurile lor lăudând pe Dumnezeu și instruiesc pe alții să facă acest lucru. Ei cred că Dumnezeu nu este în măsură de a-i refuza și că îi va primi, deși nu au făcut așa cum El a cerut. Aceştia se amăgesc și lucrează în zadar:

Luca 11:39-42
(39) Dar Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate.
(40) Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru?
(41) Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.
(42) Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din rută şi din toate zarzavaturile, şi daţi uitării dreptatea şi dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe celelalte să nu le lăsaţi nefăcute!

Religioşii nu doar lucrează în zadar, dar nu există nici o cale mai mare de a nemulțumi pe Dumnezeu decât să înlocuieşti cerințele Lui cu lucrările religioase. Aceasta insultă inteligența Lui. Văzând pe El ca atotinteligent, insulta este absolută. Este rebeliune; este păcatul regelui Saul din Israel, căruia profetul Samuel i-a spus că ascultarea era mai bună decât jertfele (o afirmaţie modestă) și că păcatul rebelului era la fel ca o vrăjitorie (nu este o exagerare) – 1 Samuel 15. Este ipocrizie, dacă spui un lucru și acționezi ca și cum totul este bine și bun, dar făcând altceva, efectuând doar răul văzut bine în ochii lui Dumnezeu și al omului (Jugul Lui Este Ușor).

Biblia declară, “cei ce urăsc pe Domnul L-ar linguşi, şi fericirea lui Israel ar dăinui în veci.” (Psalmul 81:15). Cuvinte mai dure nu au fost rostite de Isus decât cele pe care El le-a vorbit ipocriţilor. Isus a avut conflict cu lucrătorii religioşi, nu cu masele generale, nici măcar cu romanii, care au subjugat națiunea Lui – Israelul.

Aceasta a fost întotdeauna așa – religiosul Cain l-a ucis pe neprihănitul Abel; conducătorii religioși au ucis cu pietre și au persecutat pe sfinți și profeți, pe tot parcursul istoriei. În ziua Domnului, acești “oameni ai lui Dumnezeu” L-au răstignit și au continuat să persecute și să ucidă pe ucenicii Săi, copiii Săi.

Isus a venit să ne dea viață, ceea ce înseamnă să ne închinăm în duh și în adevăr:

Ioan 4:20-24
(20) Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
(21) „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
(22) Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei.
(23) Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.
(24) Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

Mulți cred că Îi fac pe plac lui Dumnezeu mergând la biserică, dar cu adevărat Îl nemulţumesc.

Astăzi, avem multe Ierusalime și munți (culte bisericești și organizații religioase), dar Dumnezeu nu poate fi găsit în ele. El nu este acolo. Mai degrabă, El este. Când ne închinăm în duh și adevăr, El este. Vino la El!

Mulți se înșeală pe munți, în livezi, în locurile înalte, în bisericile lor, și în lucrările lor. Ei cred că Îi fac pe plac lui Dumnezeu mergând la biserică, dar cu adevărat Îl nemulţumesc:

“Şi-au ridicat stâlpi idoleşti şi Astartei pe orice deal şi sub orice copac verde. Şi acolo au ars tămâie pe toate înălţimile, ca şi neamurile pe care le izgonise Domnul dinaintea lor, şi au făcut lucruri rele, prin care au mâniat pe Domnul.” (2 Regi 17:10-11).

Ei cred că prin memorarea Scripturii Îl mulţumesc, dar a ascunde Cuvântul Său în inimile lor este mult mai demn de laudă pentru El:

“Fiule, păstrează cuvintele Mele şi ţine la tine sfaturile Mele. Ţine sfaturile Mele şi vei trăi; păzeşte învăţăturile Mele ca lumina ochilor. Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.” (Proverbe 7:1-3).

Ei cred că pe El îl încântă manierele sociale, dar El disprețuiește aparenţele fără esența dumnezeiască:

“Dezmierdările sunt înşelătoare, şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.” (Proverbe 31:30)

Ei cred că îl mulţumesc pe Dumnezeu cu listele lor de rugăciune și cu multele repetiții, dar Dumnezeu vede în acestea numai practici și modalități ai păgânilor și rugăciunile lor sunt o urâciune pentru El:

“Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:7-8)

“Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.” (Matei 23:14)

Acolo unde există o slujire formală de biserică sau activități religioase, acolo nu este Dumnezeu.

Ei cred că prin mărturii vor câștiga favoarea Lui, dar nu servește decât pentru a crea copii de două ori mai infernali decât sunt chiar ei:

“Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.” (Matei 23:15)

Ei cred că Îl mulţumesc pe Dumnezeu cu zeciuielile și darurile lor și în achizițiile de clădiri luxoase și de recrutare a mercenarilor, dar El știe că acestea servesc numai pe ei înșiși.

Aceste lucruri fac mascând slujirea Domnului Isus Cristos. De asemenea, ei cred că fac un serviciu lui Dumnezeu când disprețuiesc pe cei care se închină lui Dumnezeu în duh și în adevăr:

“Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu. Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.” (Ioan 16:2-3)

Iată cum stau lucrurile. Acolo unde este o slujire formală de biserică sau activități religioase, acolo nu este Dumnezeu. El nu există în vreo ordine religioasă sistematică. Aceste metode sunt antagoniste pentru El – formalitatea este dreptatea omului, alimentată de spiritul Satanei, arcul înșelător și adversarul omului și lui Dumnezeu. Aceste lucruri sunt o duhoare pentru Dumnezeu, atingând lumina ochilor Lui. Încercați să băgaţi un deget în ochii cuiva și veţi vedea reacția.

Religioşii demonstrează natura lor adevărată atunci când cei care se închină lui Dumnezeu în duh și în adevăr apar în mijlocul lor. Apoi, ei își bat joc, așa cum s-a prorocit despre ei. Ei disprețuiesc dreptatea adevărată, dreptatea de sus, care nu este de robie, dar liberă, care vine prin credință, nu prin fapte, deși faptele urmează adevărata credință.

Ei oferă slujbe și omit Legea lui Dumnezeu, care se cere ca toţi să o ţină.

Închinătorii în deşert şi mândri disprețuiesc micul, simplul, ciudatul, neconvenţionalul și neconformistul – ceea ce este în afara stabilirii, prin care Dumnezeu alege a demonstra slava și puterea Lui:

1 Corinteni 1:27-29
(27) Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
(28) Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;
(29) pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

Dacă eşti chemat de Dumnezeu, atunci eşti chemat de El să mergi în adevăr și să-l trăieşti. Ascultarea este un pilon în umblarea cu Dumnezeu și esența acesteia:

“Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:21)

Titlul său de DOMN subliniază realitatea și cerința de ascultare, dar în timp ce mulți spun, “Doamne, Doamne,” ei refuză sau neglijează să se supună. Ei oferă slujbe și jertfe și omit Legea lui Dumnezeu, care se cere de la fiecare să fie ţinută.

Oamenii mă numesc a fi un cult pentru că învăţ aceste lucruri. Cu toate acestea, batjocoritorii să aibă grijă. Eu am fost trimis de Dumnezeu, iar cei care nu simt prilej de poticnire în mine, și care primesc și fac ceea ce spun, vor fi binecuvântați și vor găsi pacea și prosperitatea lui Dumnezeu. Cei care îşi astupă urechile și merg pe calea lor, vor fi ca toți cei din zilele lui Noe. Domnul a terminat să clipească. Aşa stau lucrurile.

Dumnezeu iubește onestitatea și urăște minciuna. El iubește sinceritatea și urăște ipocrizia.

Poate cineva să stea și să arate cu degetul la biserici și să le critice de prefăcătoria și minciuna lor și, astfel, să fie justificat? Nu. Recunoașterea minciunii nu este mântuire sau justificare. Unul nu doar trebuie să recunoască și să mustre întunericul, dar şi să renunțe, în primul rand, la întunericul din interiorul său, mergând în lumină (adevăr). Dumnezeu ar prefera ca tu să fii împotriva Lui și să fii deschis în legătură aceasta, decât să fii un prieten fals.

El iubește onestitatea și urăște minciuna. El iubește un singur ochi și urăște pe cei dublicitari. El iubește sinceritatea și urăște ipocrizia. El iubește smerenia și urăște mândria. El iubește adevărata mărturisire și urăște lingăii. De ce ar trebui să cazi departe de favoarea Lui și să suferi din mânia Lui? Cine poate supraviețui?

Dacă doreşti să fii sincer referitor la alții, criticându-i, atunci ar fi mai bine, în primul rând, să fii onest și critic faţă de persoana ta. Tu nu vei fi capabil să te scuzi pentru că alții au fost răi sau mai răi decât tine.

“De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, şi, când colo, tu ai o bârnă în al tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.” (Matei 7:3-5)

Referitor la aceasta Scripturile sunt clare: Păcatul (independența faţă de Dumnezeu și de legile lui Dumnezeu) aduce pierderi, moarte și distrugere. Îmbrățișându-L și iubind pe aproapele aduce viaţă.

Te plângi că nu ai de ales. Aceasta e adevărat; nu ai de ales. Dar tu nu ești Dumnezeu și niciodată nu ai fost. Nu ai fost niciodată într-o poziție de a dezbate sau de a concura cu El și nu eşti capabil de a sta împotriva Lui, lucru pe care doar în nebunie ai dori să-l faci.

“Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?” Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”? Nu este olarul stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?” (Romani 9:19-21)

El poate face ce vrea cu ceea ce este al Lui, și tu nu ai dreptul de a găsi vină sau să te plângi împotriva Lui, ca și cum ai fi al tău sau El este al tău. Aşa stau lucrurile. Opune-te și vei pieri, crede și ascultă și vei prospera.

Sunt aici pentru a-i elibera de minciuni învăţate ca fiind adevăruri pe cei chemaţi la viață.

Fugi distructiv, religie care se auto-serveşte. Fii serios, smerește-te și supune-te lui Dumnezeu; fă ceea ce El spune și vei avea adevărata religie care este viață.

Sunt aici, trimis de Dumnezeu, ca să învăț căile Lui pe cei chemaţi la viață, să-i eliberez de lucrările lor, de căile asupritorului, de sistemele religioase ale lumii, de carne și de diavol. Sunt aici pentru a-i elibera de ei înșiși, prin harul lui Dumnezeu.

Sunt aici pentru a-i elibera de minciuni învăţate ca adevăruri pe cei numiţi la viaţă, de evanghelii false și alţi cristoşi.

Sunt aici pentru a le aduce la cunoştinţă despre Acela, adevăratul Dumnezeu și Tatăl și Mântuitorul, Domnul Isus Cristos, Yeshua HaMashiach, care a fost răstignit pentru noi, a înviat din morți și pentru care orice genunchi se va pleca și orice limbă va mărturisi că El este Domnul tuturor.

Ziua Domnului este aici. Dumnezeu a terminat să clipească. Nimeni nu poate să se ascundă în colțurile lor confortabile, baruri, dormitoare, turnuri de fildeș, fortăreţe și locurile de şezut confortabile. Eu vin în Numele Lui. Dacă nu eşti cu mine, ești împotriva lui Dumnezeu. Aşa stau lucrurile.

Pocăieşte-te. Vino și învață de la mine. Vei găsi că este foarte diferit de toate religiile care le-ai cunoscut. Aceasta va necesita ca să supui totul ce ai scrutinului şi judecăţii lui Dumnezeu.

Aceasta nu va fi o problemă de “credință oarbă.” Vei ști care este lucrul cel bun pe care trebuie să-l faci. Tu nu vei avea doar cuvântul meu pentru asta – în multe cazuri, îmi va fi dat doar pentru a verbaliza ceea ce știi deja că e adevărat, și vei auzi, cu siguranță, de la Dumnezeu în mod direct. Toți cei pe care El îi atrage la Sine vor înțelege și auzi glasul Lui:

“Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.” (Ioan 10:27-28)

Calculează preţul înainte de a începe. Există o recompensă ce depășeşte cu mult preţul.

Am încercat modul în care am luat aceste ultimele decenii și am dovedit că este adevărat. Toate celelalte căi au fost, de asemenea, dovedite a fi false de Unica Cale Adevărată. Am mizat viața mea pe această cale, și dovedind-o, acum fac apel la alţii ca să o urmeze. Calea pe care am luat este calea lui Dumnezeu, iar acum este deschis oferită tuturor.

Aceasta nu este vreo religie sau “bisericism”, ci e realitate și adevăr; nu sunt fapte, dar credință, deși însoțită de fapte bune – fructe plăcute lui Dumnezeu. Aceasta nu este o cale a omului, dar calea lui Dumnezeu. Aceasta este Calea Adevărului.

Vino și urmează-mă. Vei ști că spun adevărul, pentru că vei găsi direcția, scopul, pacea, odihna și prosperitatea. Acest lucru va fi posibil numai prin harul lui Dumnezeu, pentru că eu sunt un om simplu, de asemenea, eliberat de puterea răului și a păcatului prin harul Său.

Ține seamă la acest avertisment: Nu va fi ușor, de fapt, va fi foarte dificil. Aceasta te va costa totul. Vei suferi, iar lucrurile nu vor fi așa precum te aștepai. Întreaga lume va fi întoarsă cu susul în jos (toată lumea va fi răscolită):

Fapte 17:5-8
(5) Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.
(6) Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici,
(7) şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun că este un alt Împărat: Isus.”
(8) Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii.

Citeşte Matei 10:16-42. Calculează preţul înainte de a începe. Îţi pot spune cu siguranță că este o răsplată ce depășeşte cu mult preţul. Aşa stau lucrurile. Într-adevăr, nu ai nimic de pierdut și ai totul de câștigat prin supunerea căii tale înaintea lui Dumnezeu în Isus Cristos, așa cum este menit să fie.

Într-adevăr, vei găsi pe Dumnezeu, și vei găsi că El este credincios și adevărat în tot.

Victor Haficiuc

Apasă AICI pentru toate articolele disponibile în limba română.

Facebook Comments