Print Friendly, PDF & Email

Ce Este Mărturisirea?

ChineseEnglishFrench – Romanian – RussianSpanish

„Şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.” (Matei 3:6)

Mărturisirea înseamnă că tu devii sincer.

„Concordanța Exhaustivă” a lui Strong definește cuvântul “a mărturisi” din acest pasaj (greacă 1843) ca: “a recunoaște sau a fi în totalitate de acord: – mărturisește, practică, promite”.

Primului căruia tu îi mărturisești este sie însăși. Mărturisirea înseamnă că tu devii sincer; tu realizezi că ai ceva de mărturisit, recunoști sau pe deplin accepți aceasta. Este vorba de o tranzacție a inimii, nu doar o simplă mișcare a buzelor sau un gând frivol al minții. Atunci când noi mărturisim, noi declarăm, noi afirmăm, noi recunoaștem pe deplin în toată sinceritatea, că ceva este așa, fără vreo îndoială sau ambiguitate.

Dacă mărturisirea este sinceră, atunci vom mărturisi, de asemenea, lui Dumnezeu, recunoscând Lui problema. Atunci când facem fără rezerve acel anunț nouă înșine, în esență, o facem și pentru Dumnezeu, pentru că El știe, aude și vede tot, și noi știm toate acestea.

Într-adevăr, dacă mărturisești onest vina și păcatul, sau dacă mărturisești pe Isus Cristos ca Domn (“mărturisire” precum Strong o definește și nu cum alții ar putea să o definească), Dumnezeu a mers deja înaintea ta dându-ți credință, inimă și limbă pentru ca să faci acest lucru. Pavel declară:

“De aceea vă spun că nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.” (1 Corinteni 12:3)

Noi trebuie, în mod personal, special și direct să-I mărturisim lui Dumnezeu păcatul și vina noastră.

Pavel vorbește sfinților din Corint despre o mărturisire adevărată a inimii, cu ajutorul buzelor. (Știm că mulți spun că Isus este Domnul, dar ei nu Îl știu sau nu le pasă de El – cu alte cuvinte, nu este suficient să mărturisești numai cu ajutorul buzelor.)

O adevărată mărturisire, după voia lui Dumnezeu, este substanță, când este susținută cu acte evidente ce demonstrează autenticitatea mărturisirii.

Noi trebuie, de asemenea, în mod personal, special și direct să mărturisim lui Dumnezeu păcătul și vina noastră.

Ne oprim la aceasta? E destul de bine pentru Dumnezeu? Nu, potrivit Scripturilor. Dacă mărturisirea este sigură, noi vom merge până la capăt, făcând lucrul complet. Dumnezeu știe că ne place să păstrăm secrete murdare despre noi înșine. El știe că avem un ego pe care încercăm cu atenție să-l protejăm, în orice moment, nemaivorbind de dumnezeii cu care ne place să ne distrăm, conștient sau nu. El știe toate raționamentele noastre, justificările și pretențiile cu care avem de a face. Nouă ne place să ne înșelăm, motivând că nu e neapărat să facem păcatele și probleme noastre publice, sau dacă mărturisim anumite lucruri, s-ar putea să rănim pe cei dragi sau pe noi înșine.

Cel care mărturisește merită să moară și trebuie să recunoască acest lucru.

Dacă mărturisim adulterul, noi credem că partenerul nostru va fi rănit, profund jignit sau foarte supărat. Cine știe dacă nu cumva un divorț ar putea urma în curând? Sau, dacă am mărturisi un furt sau o crimă, s-ar putea să ne confruntăm cu taxele legale, închisoare sau poate chiar cu execuție. “Ce vor face soția și copiii mei atunci?”, ne-am putea întreba. “Nu pot să mărturisesc acest lucru! Dacă eu fac aceasta, eu voi fi mort, și ei vor rămâne fără un soț și tată!”

Aceste gânduri nu sunt de adevărat interes pentru cei dragi. Nu, ele sunt gânduri de auto-conservare deghizate într-o preocupare pentru alții. Cel care mărturisește merită să moară și trebuie să recunoască aceasta cu toată viața lui sau a ei. Adevărata mărturisire este o condamnare la moarte, chiar dacă nu există lege lumească pentru aceasta. Este vorba de o tranzacție lăuntrică. Este o trecere de la întuneric la lumină, de la conducerea lui Satana, la Legea și conducerea lui Dumnezeu.

Când oamenii veneau la Ioan mărturisindu-și păcatele, au fost scufundați (botezați) în apele Iordanului, o reprezentare a morții, îngropării și învierii. Ceea ce făceau extern și public, în cele din urmă devenea realitate înăuntru. Aceasta era o pregătire pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu. Isus a spus: “Pocăiți-vă, căci Împărăția lui Dumnezeu este aproape!”

Pentru a veni la Lumină, trebuie să fim deschiși și sinceri – nici un secret aici.

Ei mărturiseau că viețile lor erau nesatisfăcătoare pentru Dumnezeu, așa cum și erau. Ei mărturiseau cu viețile lor că Dumnezeu este adevărat, că El trebuie crezut și ascultat sub orice preț – toate pretențiile, statutul social și beneficiile, laudele omenilor, precum și speranțele și ambițiile din această lume să fie blestemate.

Dumnezeu știe din ce suntem făcuți, că suntem făcuți din țărână, plini de invaliditate, și El știe că trebuie să se confrunte cu noi într-o manieră care să ne facă să intrăm la lumină:

“Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.” (Ioan 3:19-21)

Pentru a veni la lumină, trebuie să fim deschiși și sinceri – nici un secret aici, nimic de ascuns, nici un întuneric, nici o scuză sau “motive întemeiate”, nici o acoperire sau modificare a adevărului gol.

Lumina dezvăluie tot. Și Isus Cristos este Lumina.

“Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” (Ioan 1:47)

Un credincios adevărat (într-adevăr un Israelit) este unul în care nu este nici înșelăciune, viclenie, ambarcațiuni, subtilitate sau auto-conservare. El este o carte deschisă, un copil al și în Lumină – vezi ceea ce obții și obții ceea ce vezi.

Lumina dezvăluie tot. Și Isus Cristos este Lumina, El a spus așa:

“Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12)

“Să nu ucizi, să nu furi, să nu preacurvești, să nu umbli în întuneric.”

Isus este lumina oamenilor (Ioan 1:4). În timp ce Dumnezeu, în general, se descoperă în toată creația Sa, El se descoperă sau manifestă, în special, în Fiul Său și în slujitorii Săi, cei născuți din El și chemați și aleși să-I slujească:

“De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8:19)

Inamicul știe că, dacă vii curat, el pierde subiectul său.

De obicei, se predică că trebuie să mărturisim păcatele doar lui Dumnezeu, nici măcar celui împotriva căruia am greșit. Aceasta este o minciună, cel puțin o eroare de prim rang. Aici inamicul vorbește în toată “iubirea” și “grija pentru alții.” Maestrul mincinos știe cum să-și păstreze un copil al întunericului în închisoare și lanțuri. El știe cum să-l convingă pe acest om să fie “bun” și să nu rănească sentimentele cuiva sau să pună în pericol confortul lor social. El știe că respectul față de sine este important pentru ei și îi convinge să-l păstreze. El știe cum să atingă toate butoanele corecte.

Inamicul, de asemenea, știe că dacă vii curat, vei câștiga libertatea și el va pierde subiectul lui. Lanțurile sunt rupte și ușa închisorii zboară deschisă; captivul este eliberat în sufletul său; adevărul l-a făcut liber! Aceasta nu este ceva ce distrugătorul de suflete dorește, nu, deloc. El nu vine pentru a da viață, ci să fure, să junghie și să prăpădească.

Iacov spune sfinților:

Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” (Iacov 5:16)

[Cuvântul “păcat” (în engleză „fault”) (G3900), în Iacov 5:16 înseamnă, “alunecare laterală (abatere), care este, (neintenționată) eroare sau (intenționată) transgresiune: – cădere, vină, infracțiune, păcat, ofensă”]

Mărturisirea păcatelor sau greșelilor este o recunoaștere a vinovăției sau eșuare în tot ce implică. <

p>Împreună cu mărturisirea greșelilor, sfinții trebuie să se roage unul pentru altul. Cum vor ști să se roage pentru tine, dacă îți ascunzi greșelile? Și cum te vei vindeca, dacă ei nu se vor ruga pentru tine? Dumnezeu folosește mădularele Trupului Său pentru a lucra mântuire și vindecare unul altuia. El îi aduce unul cu celălalt ca să fie deschiși – nu este loc pentru independență. O ramură separată de un copac nu va trăi; exact este și cu cei care au secrete față de Dumnezeu și față de om.

Mărturisirea este un act liber, o declarație serioasă, sinceră, nu doar a buzelor, dar și cu viața. Mărturisirea păcatelor sau greșelilor este o recunoaștere a vinovăției sau a eșecului în tot ce aceasta implică – sie însăși, lui Dumnezeu, celui/celei nedreptățit/e, și celui care lucrează mântuirea sau eliberarea lui Dumnezeu, spunându-le adevărul și rugându-se pentru ei. Evreii care au venit la Ioan la râul Iordan știau ce trebuiau să facă, ei erau mișcați de Dumnezeu ca să o facă.

Dar nu toți. Fariseii, de asemenea, au venit, și ei nu erau pe cale să-și mărturisească păcatele. La urma urmei, ei erau “cei drepți”, care conduceau pe cei păcătoși. Cei neprihăniți nu au păcate să mărturisească, nu-i așa? Dar ce spune Scriptura despre aceasta?

“Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.” (1 Ioan 1:8)

Și: “Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.” (1 Ioan 1:10)

Mărturisirea acceptabilă este una cu viață, cu substanță, nu doar cu buzele.

Dar ce se întâmplă atunci când ne mărturisim greșelile noastre unul altuia?

“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9)

Păcătosule, vrei să fii curățit? Atunci fă ceea ce-ți spune Dumnezeu să faci. Fă ceea ce spune El că lucrează, și nu ceea ce spun oamenii, ca să te țină în întuneric și robie, oferindu-ți speranțe false și de securitate. Lasă Dumnezeu să fie găsit adevărat și orice om mincinos. Mărturisește; pe deplin, în mod deschis, recunoaște sincer păcatele și greșelile tale către cei care sunt gata să servească pe Dumnezeu.

Înțelege încă o dată: mărturisirea acceptabilă este una din viață, cu substanță, nu doar cu buzele, de formă. Dumnezeu îl cunoaște pe ipocrit și mincinos, și El știe pe cel onest și sincer. Nu-l poți păcăli.

“Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.” (Galateni 6:7)

Curățirea nedreptății tale va fi în funcție de sinceritatea și credința și caracterul complet al mărturisirii tale. Binecuvântat este cel care practică adevărul și vine la lumină, astfel încât lucrările sale pot fi dezvăluite, ca ele să existe, fiind lucrate în Dumnezeu.

Acum, Paul și cu mine avem o mărturisire să facem:

Aceasta este raportat în mod repetat de „Palabra Revelada” în Tegucigulpa, Honduras, de către liderii săi, Bernardo și Mirna, și de păstorii lor subalterni și discipoli devotați, că noi, Victor Haficiuc și Paul Cohen, cu ajutorul lui Edwin și Delia Romero, mama lui, Maria Luisa (Mery), și alții, contaminează suflete și le înșeală.

Pentru aceste acuzații, spunem:

Dacă prin “contaminare” se are în vedere că îndemnăm sufletele să-și mărturisească din toată inima și să se pocăiască de păcatele și greșelile lor, să își ceară scuze și să restituie semenilor lor, și astfel fiind corecți cu Dumnezeu, atunci da, noi suntem vinovați.

Dacă prin “contaminare” ei prezumă că noi ducem mai departe Evanghelia lui Isus Cristos fără plată, fără a apela la ascultătorii noștri să ne plătească pentru munca noastră, atunci da, noi suntem vinovați.

Dumnezeu nu va mai tolera limbile rele împotriva lui Dumnezeu și împotriva copiilor Lui.

Dacă prin “contaminare” ei prezumă că oferim oamenilor speranță și credință în Dumnezeu, atunci noi suntem vinovați.

Dacă prin “contaminare” ei subînțeleg că predicăm oamenilor cum să trăiască o viață sfântă și fără prihană înaintea lui Dumnezeu, ascultând de El, punând deoparte orice întinăciune a cărnii, și făcând bine unul altuia, astfel încât să poată fi bine pentru ei, atunci suntem, cu siguranță, vinovați.

Dacă prin “contaminare” ei subînțeleg că sufletele sunt eliberate prin pocăință adevărată și mărturisirea păcatelor, și credința în sângele vărsat și învierea lui Isus Cristos, Domnul domnilor și Împăratul împăraților, Învierea și Viața, atunci suntem mai mult ca sigur vinovați.

Înaintea lui Dumnezeu și a omenilor, noi mărturisim, suntem nepocăiți, și nu facem nici o scuză.

Dacă cei de la „Palabra Revelada” știu de vreun păcat în viețile noastre, dacă văd fructele care îndepărtează de Dumnezeu, potrivit Scripturilor, atunci să le spună. Dacă nu, atunci să tacă pentru totdeauna, pentru că Dumnezeu nu va mai tolera limbile rele, invidioase, lacome, iresponsabile, care sunt împotriva Lui și copiilor Lui. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos și nimeni să nu-L disprețuiască sau să-L prostească.

Dumnezeu a terminat să clipească, și cei care cred vor vedea că ceea ce spunem noi este adevărat, în ceea ce privește sfârșitul apostolilor falși, prorocilor, învățători, acuzatorilor mincinoși, și tuturor celor care se opun poporului lui Dumnezeu și cârtesc împotriva a ceea ce El face.

Luați în considerare, pentru viețile voastre. Este timpul să vă pocăiți și să mărturisiți, sau veți pieri.

În cele din urmă, Bernardo și Mirna Simonson, cât de curate sunt viețile voastre? Ce faceți în secret, și ce fac oamenii voștri pe ascuns unul de altul și presupun că ascund de Dumnezeu? Cum sunt familiile voastre? Care sunt activitățile fiecărui membru al familiei voastre? Știți?

Și dacă știți și ascundeți aceste aspecte, sunteți atât de înșelați ca să presupuneți că Cel Care a făcut ochiul care vede, nu vede? Oare nu ați citit în Biblia voastră că nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit? Puteți să înșelați semenii voștri pentru totdeauna? Noi nu credem aceasta.

Luați în considerare, pentru viețile voastre, luați în considerare. Este timpul să vă pocăiți și să mărturisiți, sau veți pieri. Și voi veți răspunde pentru sufletele pe care le-ați determinat să piară împreună cu voi.

Victor Haficiuc

Mărturisirea Păcatului

Un semn sigur al lucrării lui Dumnezeu este mărturisirea păcatului și restituirea. Împărăția lui Dumnezeu vine pe pământ, atunci când recunoști greșelile și faci ceea ce El cere ca să faci în legătură cu acestea. Această lucrare îți va spune mai multe despre acest eveniment binecuvântat.

Apasă AICI pentru toate articolele disponibile în limba română.

Facebook Comments