Print Friendly, PDF & Email

Botezul cu Duhul Sfânt

EnglishRomanianRussianSpanish

 

Botezul cu Duhul Sfânt* este un eveniment foarte important, un fapt crucial, în viața unui credincios adevărat în Domnul Isus Cristos.

Ca și în atât de multe, dacă nu toate, alte învățături și mărturii din Scriptură, există o confuzie oribilă cu privire la toate aspectele legate de această temă. Oamenii slabi și ignoranți răstălmăcesc Scripturile în propria lor distrugere; fie că nu primesc Duhul lui Dumnezeu deloc sau ei primesc alte duhuri de pe tărâmul întunericului crezând că au primit Duhul Sfânt.

La botezul cu Duhul Sfânt vine și botezul cu foc.

Celelalte duhuri sunt contrafăcute, desigur. Există un Duh Sfânt fals, duhuri religioase care simulează închinarea și lauda, și duhuri care seduc oamenii să creadă că sunt mai aproape de Dumnezeu; acestor oameni le sunt date diferite sentimente plăcute, emoții și daruri false, cum ar fi viziuni sau vedenii, vorbirea în limbi, profeția, cuvinte de cunoaștere și înțelepciune, credință, vindecare și minuni. Există toate aceste daruri, există într-adevăr, dar ele pot fi, de asemenea, contrafăcute de cel fals.

În afară de aceste falsuri, multe duhuri vin pentru a lega, înșela și a distruge. Oamenii primesc râsete, tremurături, țipete, convulsii, presimțiri și multe alte tipuri de duhuri diferite în felurite moduri. Un mod proeminent prin care primesc aceste duhuri este atunci când posibil se roagă pentru a primi Duhul Sfânt sau un dar al Duhului Sfânt. Această rugăciune poate fi făcută de o persoană în privat, dar poate implica, de asemenea, și punerea mâinilor acelor oameni care au duhuri religioase rele (duhuri Îl care falsifică pe Dumnezeu, aspectele legate de El sau închinarea la El) și care vin în Numele Domnului Isus Cristos.

Adevărul este că, doar foarte puțini au Duhul lui Cristos și încă mai puținor le este oferit de către Dumnezeu să comunice, prin rugăciune sau predicare, darul Duhului Sfânt altora. Este o zi oribilă în care trăim cu toată confuzia religioasă și falsificarea. Numai cel sincer, într-adevăr pocăit înaintea lui Dumnezeu, va izbuti să primească Duhul Sfânt.

Cititorul trebuie prevenit: La botezul cu Duhul Sfânt vine și botezul cu foc. Dumnezeu este un foc mistuitor; El va începe să te curețe, să se ocupe de natura ta păcătoasă, până când aceasta nu mai este într-o stare de opoziție față de El. „Fiecare om va fi sărat cu foc”, a declarat Isus.

Aceasta nu este o călătorie de plăcere, ci o cale de suferință și durere. (Nu te lăsa înșelat de falsificări, care promit altfel.) Când Domnul va termina, cu toate acestea, tu te vei odihni și vei fi foarte, foarte bucuros.

Permite-mi să clarific unele lucruri:

Există doar un singur Dumnezeu, un singur Domn, o credință, un botez. Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu este Duhul lui Cristos este Duhul Fiului este Duhul Tatălui. Nu există așa ceva, cum ar fi primirea Duhului lui Cristos și apoi pe Duhul Sfânt. Duhul Sfânt și Isus Cristos sunt Una și aceeași Persoană. Există un singur Dumnezeu, manifestat în trei oficii sau roluri, dar nu trei persoane.

Doar crezând într-un Dumnezeu, cu toate acestea, nu există nici o garanție că o persoană este dreaptă cu, sau acceptată de Dumnezeu. Precum Iacov spune: “Tu crezi că Dumnezeu este unul şi bine faci; dar şi dracii cred… şi se înfioară!” (Iacov 2:19). Satana, de asemenea, știe că există un singur Dumnezeu, și nu o trinitate.

Se predică că o persoană îl primește pe Isus în inima sau viața sa ca un Mântuitor, atunci când se convertește, și nu mai există altceva de a primi. Logica explică, dacă îl ai pe Domnul Isus Cristos în tine, ce nevoie mai ai de orice altă experiență, în cazul în care El este tot ce există? Cât de adevărat! Problema este că acest adevăr este aplicat greșit. Nu cunosc nici o persoană care a ajuns la o relație cu Domnul Isus prin simplul fapt că L-a acceptat ca Mântuitor. Aceasta este o înșelăciune diabolică de cel mai prefăcut mod, deoarece oferă victimei speranță falsă și siguranță falsă.

Nu suntem în poziția în care putem accepta sau respinge pe Isus ca Mântuitor, ca și cum am avea o oarecare autoritate. Cine ne credem că suntem?! Mai degrabă, trebuie să recunoaștem și să ne supunem lui Isus Cristos ca DOMN, în toate și în totalitate. Doar atunci El ne va salva, atunci când este Mântuitorul nostru (deși este imposibil să ne supunem Lui ca Domn, fără harul Său mântuitor).

Mulți au fost înșelați de către evangheliști și predicatori (unii celebri) crezând că au început o nouă viață autentică în Cristos, dar ei au trecut doar printr-o schimbare psihologică. Unii au făcut schimbări destul de impresionante în stilul lor de viață (la diferite niveluri); la fel au făcut și mulți alți oameni din alte religii care nu-L mărturisesc pe Cristos. Ideea este că pocăința de orice păcat și supunerea în Isus Cristos ca Domn sunt de o maximă importanță. Aceasta necesită credință adevărată, și nu doar o formulă verbală.

Există persoane care cred că au experimentat umplerea cu Duhul Sfânt, pe când ei au experimentat doar pocăința. Pocăința este în sine un eveniment ce schimbă viața. La pocăință, există o schimbare semnificativă, de netăgăduit, în viața celui care se pocăiește. (Eu dau prezumția de nevinovăție aici pentru unii care au experimentat ceva.)

Înainte ca eu să fi experimentat botezul cu Duhul Sfânt, nu am crezut cu adevărat că deja am primit Duhul Sfânt, deși pocăința a schimbat dramatic viața mea în multe aspecte. Mi s-a spus că eu Îl am pe Duhul lui Cristos atunci când m-am convertit, dar Domnul în liniște, ușor m-a îndemnat în ciuda celor care au încercat să mă convingă de altceva, și El m-a condus să primesc Duhul Său peste un an și jumătate mai târziu.

Cei care se căiesc cu adevărat nu vor fi înșelalați să creadă că au mai mult decât au de fapt; ei vor continua pentru a primi Duhul, știind adânc în interiorul lor că există mai mult. Eu bănuiesc, prin urmare, că cei care insistă că ei au tot, atunci când în mod clar nu au Duhul, în primul rând, nu sunt pocăiți autentici.

Atunci când cineva se pocăiește sau se convertește, nu primește imediat Duhul Sfânt, spre deosebire de învățăturile oamenilor.

Biblia este clară:

Ucenicii în ziua Domnului erau pocăiți, dar ei nu au fost botezați cu Duhul Sfânt până la Cincizecime. Un argument se poate da aici că Duhul Sfânt nu a fost dat până la Cincizecime, astfel aceștia nu L-au putut primi.

De aceea, este un alt exemplu:

În Fapte 8, Filip a propovăduit samaritenilor care s-au pocăit, au crezut și s-au botezat în apă. Diavolii au ieșit din ei și ei s-au bucurat. Dar Petru și Ioan au trebuit să vină și să pună mâinile pe ei, ca ei să poată primi darul Duhului Sfânt, “căci nu Se [„El”, și nu „acesta” cum unii se referă la Dumnezeu] coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.”

Au fost clar două evenimente spirituale diferite ce au avut loc pentru samariteni. În primul rând, ei au experimentat pocaința, iar mai târziu ei au primit Duhul. Și, oricât de plin de credință și de Duhul Sfânt era Filip, acestuia nu i-a fost dat ca să pună mâinile pe samariteni pentru a primi Duhul Sfânt. Acest lucru a trebuit să-l facă Petru și Ioan.

Deja trăind o viață evlavioasă în pocăință, Corneliu a primit Duhul Sfânt.

Un alt exemplu:

În Faptele Apostolilor 9, Saul L-a mărturisit pe Isus ca Domn (nu Mântuitor), iar trei zile mai târziu el a primit Duhul Sfânt prin punerea mâinilor de către Anania. Aici vedem, din nou, două evenimente separate, unul de pocăință sau de convertire și celălat de primire a Duhului.

De obicei, se susține că numai apostolii au fost atribuiți cu punerea mâinilor pe oameni ca să primească Duhul Sfânt, și de aceea ei au făcut acest lucru cu samaritenii. Dar Anania nu a fost unul dintre apostoli, cel puțin nu ni se spune aceasta! Astfel că, argumentul împotriva validității primirii Duhului astăzi este fals. Acest argument a potrivnicilor implică faptul că, dacă numai apostolii au pus mâinile pe oameni ca să primească Duhul, nu există experiență de extra-convertire în zilele noastre (presupunând că nu mai există apostoli – Biblia nu spune că nu sunt).

În Faptele Apostolilor 10, Corneliu a fost descris ca un om pocăit înainte de a primi Duhul Sfânt. Mulți credincioși ar trebui dați de rușine de comportamentul său de înainte de Botez. Fiți atenți: “Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.”

El postea, vedea viziuni, se adresa lui Dumnezeu ca Domn, era lăudat de către îngerul Domnului, era ascultător prin credință (deși trimitea oameni la Iope imediat), îl stima pe omul lui Dumnezeu (Petru), și era zelos în toate lucrurile Domnului. (Pentru cei care nu cred că, Corneliu era pocăit, cum s-ar măsura ei până la el?) Deja trăind o viață evlavioasă în pocăință, Corneliu a primit Duhul Sfânt. Și era nevoie de slujba altuia pentru ca el să-L primească; el nu a putut face acest lucru de unul singur.

Un alt exemplu:

În Faptele Apostolilor 19, ani după ce s-au pocăit, ucenicii din Efes au primit Duhul Sfânt prin punerea mâinilor de către Pavel.

Eu demonstrez în exemplele de mai sus, că există o a doua etapă a căii spirituale în Domnul, înregistrată de mai mult de doi sau trei martori în Scripturi. (Există chiar și un al treilea pas – citiți Trei Nivele și mărturia mea.)

Este poate dificil pentru unii să accepte faptul că, deoarece nu au avut botezul cu Duhul Sfânt, nu Îl au pe Duhul. Ei pot spune, “eu Îl am pe Duhul pentru că știu m-am pocăit.” Pentru aceasta Scripturile răspund: Duhul este CU unul (dacă el s-a pocăit cu adevărat), dar El vine să locuiască ÎN unul, atunci când el sau ea este botezat cu Duhul Sfânt (Ioan 14:17).

Există unii care spun că la convertire (pocăință), Cristos vine să locuiască ÎN unul, și atunci când sunt botezați cu Duhul Sfânt, Duhul vine PESTE acesta. Nebunie! Dacă Cristos este ÎN mine, de ce trebuie să-L am, de asemenea, PE sau PESTE mine? Poate El ajunge mai aproape de mine, decât atunci când El este ÎN mine?

Nașterea din nou și primirea Duhului Sfânt sunt unul și același lucru.

Există, de asemenea, cei care spun că la convertire, noi primim Duhul lui Cristos, și la botezul cu Duhul Sfânt, noi primim Duhul Sfânt, făcând o diferență între cei doi. Dar am spus deja că, nu sunt doi.

La fel, se susține faptul că botezul cu Duhul este o ungere pentru o lucrare specială. Deși este o ungere în care Dumnezeu vine să locuiască în unul, acesta nu este o ungere pentru lucrare, pentru că Scripturile arată că anumiți sunt unși pentru lucrare după mult timp ce au primit Duhul Sfânt. Pavel și Barnaba sunt exemple în acest sens (Fapte 13:2-4).

Un alt exemplu este atunci când cei șapte bărbați aleși pentru a sluji în lume au fost deja plini de Duhul Sfânt când sfinții i-au ales (într-adevăr, aceasta a fost una dintre calificările pentru a fi ales), iar apostolii au pus mâinile peste ei pentru acea slujire (Faptele Apostolilor 6:1-6). De asemenea, Pavel l-a instructat pe Timotei să nu fie nepăsător cu darul care i-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor. (1 Timotei 4:14). Timotei a fost fiul lui Pavel în credință, născut din Duhul Sfânt prin Pavel înainte de a fi uns pentru chemarea lui (1 Timotei 1:2).

Ceea ce ne aduce la un alt termen folosit în primirea Duhului, unul controversat, din cauza doctrinei false răspândite astăzi:

Timotei era NĂSCUT DIN NOU ca un fiu în credință, ceea ce înseamnă că, a fost botezat cu Duhul Sfânt prin lucrarea lui Pavel (și mai târziu, a fost uns de prezbiteri pentru lucrarea lui de a evangheliza). Nașterea din nou și primirea Duhului sunt unul și același lucru.

Isus a spus, „Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.” (Ioan 3:6,7)

După ce m-am pocăit și a primit o nouă porțiune de viață, am avut o anumită înțelegere în lucrurile lui Dumnezeu, spre deosebire de cum era înainte, dar eu încă nu puteam vedea Împărăția lui Dumnezeu, și nu am intrat în ea până când nu am primit Duhul.

Care sunt dovezile de fi primit Duhul Sfânt? În primul rând, Dumnezeu trebuie să dezvăluie acest lucru. Nu se poate spune după aspectul exterior. Roadele pocăinței și o viață schimbată care mărturisește pe Isus ca Domn ar putea duce pe unii să creadă că au Duhul (și există, de asemenea, contrafăcutul care mimează adevăratul). Dar sub discernământul lui Dumnezeu, aici sunt indicațiile:

Va fi o foame reală pentru, și o bucurie a adevărului Scripturii. Scripturile vor veni în viață aproape instantaneu la cel care a primit Duhul Sfânt. Vor veni revelațiile; Biblia se va deschide cititorului, nu neapărat în toate lucrurile, dar în unele sau în multe.

Darurile se vor manifesta, așa cum este înregistrat în 1 Corinteni 12. Aceste daruri trebuie să fie judecate de alții (prezbiteri), dacă sunt de la Dumnezeu sau sunt lucruri contrafăcute sau emoționale, imaginare.

Unul va înțelege lucrurile Duhului. Ca un nou pocăit, eu cunoșteam Legea, dar nu și Duhul; știam cum să înmânez broșuri și să depun mărturie, dar eram complet ignorant de a fi condus de Duhul. Eram sedus sau înșelat de capcanele religioase exterioare și de lucrări care nu au discernământ. Nu puteam judeca lucrurile Duhului, și eu, prin urmare, nu puteam deosebi falsul de adevărat.

De asemenea, eram copleșit de tot ce am crezut că am avut de a trece pentru a aduna cunoaștere și adevăr. Unde trebuia să caut? Cu doar o viață și o parte din aceasta, care milioane de cărți ar fi trebuit să citesc, când, unde, cum? Și cu acestea, ce era să cred cu miile de voci contradictorii în Numele Adevărul? Calvin sau Armenius? Luther sau Zwingli? Billy Graham sau Jimmy Swaggart? Penticostalii sau baptiștii?

Am început să discern între bine și rău, între religios și real.

Apoi am fost botezat cu Duhul Sfânt. Aceasta era! Am fost liber, liber, liber! Cunoașterea adevărului era înăuntru. Așa cum se spune:

“Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru.” (1 Ioan 2:20)

“Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27)

Am aruncat toate cărțile cu excepția Bibliei, și de atunci mi-am petrecut ore și ore în Ea. Am început să discern între bine și rău, între religios și real, între lucrările întunericului în Numele lui Isus și lucrarea lui Dumnezeu, între lucrările oamenilor și lucrarea lui Dumnezeu, între ceea ce Biblia spune cu adevărat și ceea ce oamenii spun că Aceasta spune, între doctrinele demonilor și doctrina lui Cristos. Domnul mi-a descoperit aluatul fariseilor răspândit peste tot în “creștinătate”.

Unul va auzi vocea lui Dumnezeu! Când am primit Duhul, L-am auzit vorbind personal cu mine. El nu vorbea “inimii mele”, așa precum profesorii dornici de credință ar spune. El vorbea cu mine! Nu era vorba doar de impresii și sentimente. Acesta era, “Așa vorbește Domnul”! El nu doar accelera anumite versete pentru mine, deși erau și acestea, El vorbea cu mine în mod direct și personal. De asemenea, El mi-a vorbit prin alții din când în când la alegerea Sa, prin profeții, viziuni, vorbirea în limbi, cuvinte de cunoaștere și cuvinte de înțelepciune. Pe scurt, Domnul a devenit real.

Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. El mărturisește despre noi pentru alții și alții pentru noi, adică, celor care sunt ai Lui.

Copiii lui Dumnezeu sunt conduși de Duhul lui Dumnezeu. Domnul acum ne conducea, și noi știam aceasta. El ne-a condus atât în mod conștient, cât și inconștient, dar mai ales aceasta din urmă. De multe ori eram inconștienți până după ce fapta a avut loc, atunci când evenimente sau prin revelații ce au avut loc se demonstra că El ne-a condus permanent. Acum, 34 de ani mai târziu, noi știm că Dumnezeu este suveran și conduce.

Știu cine are Duhul și cine nu. Știu pe cei care sunt ai Lui și pe cei care nu sunt, prin faptul că mai aud sau nu, prin faptul dacă mă înțeleg în elementele de bază ale lucrurilor lui Dumnezeu sau nu.

“Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.” (1 Ioan 4:5-6)

Ioan L-a citat pe Isus:

“Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu… Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi… Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.” (Ioan 8:43-47)

Ioan, de asemenea, a spus:

“Duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: orice duh care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.” (1 Ioan 4:2-3)

Dacă oamenii mă primesc în Domnul, eu știu că sunt de la Dumnezeu, pentru că am venit în Numele Lui, vorbind în conformitate cu voia Lui. În cazul în care ei nu deosebesc Trupul Domnului, dacă ei nu spun, “Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului,” ei nu sunt de la Dumnezeu. Este atât de simplu.

Isus a spus: “Îi veți cunoaște după roadele lor.”

Aici este ceva ce falsul folosește ca un ornament, căptușit (foarte subțire) pentru a bate și discredita adevăratul. Ei se așteaptă ca adevăratul să apară la fel ca și falsul, pe care ei îl cunosc. În Galateni, noi citim că roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea poftelor. Biserica curvă (religie formală făcută de om) iubește în special primul cuvânt, “iubire”. În Proverbe 7:18, Taina, Babilonul cel mare, curva, femeia străină, spune: “Vino, să ne îmbătăm de dragoste.” Hollywood-ul predică acest concept de iubire. Lumea iubește ce-i a ei, a spus Isus.

Citește secțiunea noastră False Love – Satan’s Last Stronghold.

Iubirea văzută în creștinismul nominal este iubirea lumii (tipul ei de iubire). Zâmbetele sunt ieftine, strângerile de mână sunt ușoare, lingușirile sunt plăcute atât pentru cel care oferă, cât și pentru cel care primește; citând Scriptura și făcând mărturii aduce admirație și respect, sperând la recompensă. Spunând, “Eu Îl iubesc pe Isus,” este impresionant. Dar Isus spune, “Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte.” (Ioan 14:21) Cel care cu adevărat Îl iubește pe Isus, nu umblă și spune, „Eu Îl iubesc pe Isus.” El nu face aceasta, deoarece ar fi lăudăros; cel care Îl iubește, nu se va lăuda cu el.

Cine are roada Duhului? Unul va ști numai prin Duhul.

Isus este numit Domn al păcii; dar putem spune aceasta despre Acel care este descris ca un Om al durerii, obișnuit cu suferința, de la care oamenii au ascuns fețele lor (Isaia 53:1-5)? Rareori se menționează că Isus se bucură, dar de multe ori este furios, frustrat, plânge. Oare nu avea El bucurie? Cititorule, viața unui sfânt este ascunsă în Cristos – roada Duhului este ascunsă de ochiul trupesc; dar curva afișează trupescul, pretinzând că aceasta este adevărat; ea înșeală simplul și ignorantul.

Dar spune-ne, tu, care te consideri a avea roada Duhului și că ești capabil să-l vezi și în alții: păzești Poruncile într-un mod în care tânărul bogat nu a putut? Există adevăr în tine? Tu citezi versetul din Galateni 5:22, dar cum rămâne cu Efeseni 5:9-10? „Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr: cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului,” și nu a omului. Citește cu atenție și în mod repetat Efeseni 5:1-18, și să știi că “vinul” este acela pe care curva îl dă. Cine are roada Duhului? Unul îi va cunoaște numai în Duhul, și nu după aparențe.

Pentru cei care au fost capabili să-și lase doctrinele lor de companie, ideile preconcepute și prejudecățile, în timp ce au citind ceea ce este scris aici până în prezent, noi îi punem această întrebare foarte importantă: CUM PRIMESC DUHUL LUI DUMNEZEU? sau CUM POT SĂ MĂ NASC DIN NOU? Observați că Isus nu a dat instrucțiuni specifice pentru Nicodim. Cred că acest lucru este așa, deoarece întrebarea nu este într-adevăr cea corectă. Mai degrabă, ar trebui să fie, DUMNEZEU VA FI MULȚUMIT SĂ-MI DEA DUHUL SĂU CEL SFÂNT?

În acest fel, “cum” va fi pus în aplicare de El, așa cum a fost în cazurile descrise în Faptele Apostolilor. Ale Lui este timpul, locul și mijlocul. El este suveran. Este Dumnezeu care domnește și determină toate lucrurile, lucrând toate lucrurile potrivit sfatului voii Sale.

Cu toate acestea, voi sublinia unele condiții esențiale care trebuie să fie prezente pentru ca unul să primească Duhul Sfânt. Nu există nici o formulă, ci o inimă dreaptă. Iată acele condiții puse în Scriptură, care va garanta primirea Duhului lui Dumnezeu. Atunci când soția mea și eu am primit Duhul, ne-am rugat prin condițiile propuse de R.A. Torrey într-o broșură numită “Botezul cu Duhul Sfânt.”

Iată-le:

Pocăiți-vă. Întoarceți-vă de la orice păcat. Prima poruncă în Evanghelii este, “Pocăiți-vă.” Recunoașteți fiecare păcat și mărturisiți-l, fie că este un păcat comis, o acțiune omisă, un păcat de atitudine, cuvânt, faptă, dorință sau gând.

Restituirea trebuie să se facă în întregime până la satisfacerea rezonabilă a celui nedreptățit. Scuzele nu sunt suficiente în cele mai multe cazuri. Cum rămâne cu pierderea lor de bunuri, pacea minții, libertatea sau bunăstarea generală? Prin Lege, Dumnezeu a poruncit ca, în unele cazuri, de patru ori mai mult ar trebui să fie returnat în calitate de compensație. Cât de departe deasupra legilor oamenilor sunt legile lui Dumnezeu! Dacă speri să-L primești pe Dumnezeu, mai bine te-ai pregăti pentru legile Sale sfinte.

Mărturisește. Nu este de ajuns să-I șoptești lui Dumnezeu. În cazul în care păcatele tale au fost publice, atunci pocăință și mărturisirea ar trebui să fie publice. Dacă ai jenat, în mod nejustificat, pe cineva în public, trebuie să se facă dreptate în mod public, în mod voluntar. Mărturisește alte păcate unui om al lui Dumnezeu, așa cum au mărturisit păcatele lui Ioan Botezătorul sau persoanelor corespunzătoare. Dacă ai ascuns adulterul în inima ta de la soția ta sau soțul tău, trebuie să-l mărturisești în special ei sau lui.

Mărturisirea păcatelor trebuie să fie întotdeauna specifică – nimic din toate aceste chestii, “am fost necinstit”. Cum ai fost necinstit, de ce, cu cine, în ce, când și unde? Fii serios, fii drept. Tu nu vei înșela pe Dumnezeu; nu poți satisface un Dumnezeu Perfect și Sfânt cu jumătate de inimă sau ipocrizie. Doar Îl vei dezgusta și, eventual, vei aduce mânia, mai degrabă decât binele.

Iartă. Trebuie să îi ierți pe alții care au greșit împotriva ta, sau nu ți se vor ierta greșelile tale, toate care sunt împotriva lui Dumnezeu, precum și împotriva aproapelui.

Întoarce-te la Domnul Isus Cristos. Oare nu au renunțat în lume unii oameni la fumat sau băut sau înjurături? Oare nu s-au îndreptat unii după închisoare sau amenzi? Oare nu au avut unii schimbări impresionante în stilul de viață spre mai bine la schimbarea religiei sau devenind religioși decât să creadă în Cristos? Desigur! Dar dacă căutați Duhul lui Dumnezeu să locuiască în voi, atunci trebuie să vă întoarceți la Domnul Isus Cristos în pocăința voastră. Doar Isus Cristos este Domnul domnilor, Mântuitorul, Însuși Dumnezeu. El singur și-a dat viața pentru noi și a luat-o din nou, astfel încât El, ca Dumnezeu, să vină și să locuiască în cei care-L primesc – nu numai ca Mântuitor, ci ca Domn.

Când ne supunem Lui ca Domn, El ne mântuiește. Această noțiune de “acceptare” pe Isus ca Mântuitor personal este o erezie diabolică. Este iluzie promovarea siguranței false și a credinței false. Primul lucru pe care Saul a spus la convertire nu a fost, “Isus, Te accept ca Mântuitor în inima mea,” dar, “Cine ești Tu, Doamne?” și, “Doamne, ce va trebui sa fac?”

Prima afirmație spune: “Isus, facă-se voia mea. Eu vreau să am.” Ultimele afirmații spun, “Domnul Isus, facă-se voia Ta; mă supun Ție; mă tem de Tine; viața mea nu mai este propria mea viață, ci a Ta.” Primul pare a fi oarecum ca aceasta din urmă, dar nu este. Prima afirmație este rodul unui rebel religios, auto-neprihănit, care ia asupra sa Numele Domnului în deșert, bea osânda lui însuși și devine un vas pentru ca alții să bea cu același sfârșit. Ei devin copii hulitori ai iadului, răul în virtutea falsă. Se reduce la motiv, și Dumnezeu vede inima.

Deci, pentru ca unul să primească botezul cu Duhul Sfânt, trebuie să se supună mai întâi Domnului Isus Cristos în pocăință, și nu într-o delirantă “acceptare” a Lui ca Mântuitor.

Identifică-te cu Domnul Isus Cristos.

În timp ce noi am învățat că botezul în apă nu mai este necesar în Ziua aceasta Mare a Domnului, la fel ca și tăierea împrejur și alte practici și ritualuri ce au ajuns la un sfârșit la anumite perioade de timp, că ceea ce scufundarea în apă simbolizează este nu doar necesară, ci este o lucrare a Domnului în sufletul unui credincios. Toți credincioșii vin să spună, “unde Te duci, eu mă duc, chiar și la moarte dacă aceasta trebuie să fie.” Și trebuie să fie sau într-un mod sau altul. Trebuie să murim ca să-L putem urma.

Ascultă.

Trebuie să fim pregătiți să facem tot ceea ce ni se cere. Noi nu mai putem distra ideea prostească că viețile noastre sunt ale noastre. Chiar înainte de a crede, acestea nu au fost. Toate lucrurile sunt ale Lui și punct. Noi trebuie să acceptăm acest lucru în mod integral. Trebuie să ne lepădăm de tot ce stă între noi și Dumnezeu.

Angajându-te Domnului, lumea, diavolul, și chiar sinea ta se vor opune imediat mișcării. Familia ta se va întoarce împotriva ta, la fel ca și prietenii și alte asociații religioase, inclusiv biserica ta. Vei fi foarte surprins să afli că cei care Îl mărturisesc pe Cristos vor deveni dușmanii tăi. Vei descoperi într-adevăr cât de puțini prieteni ai avut, și că nimic nu este așa cum pare. Ești pregătit pentru aceasta?

Nu doar păcatul trebuie lepădat, dar lucrurile bune trebuie să fie lăsate în urmă – mamă, tată, soție, copii, frați, surori, prieteni, terenuri, case, vise, aspirații, bogății, drepturi și vocații. Totul trebuie părăsit. Pavel a spus că a pierdut totul și l-a socotit drept gunoi în schimbul cunoașterii nespus de mare a lui Isus Cristos, Domnul său.

Există o noțiune falsă conform căreia Isus a făcut totul pentru noi, și tot ce trebuie să facem este să credem aceasta. Cu toate acestea, Biblia ne învață clar că trebuie să-L urmăm în afara orașului, fără poartă; noi trebuie să ne lepădăm de toate, nu numai în teorie sau conform avizului intelectual, dar, în realitate. Suntem chemați să ne luăm crucea și să murim pentru noi, ceea ce înseamnă că noi nu mai trăim pentru noi înșine și nu mai facem ceea ce este convenabil nouă.

Fii pregătit să suferi persecuție.

“De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi.” (2 Timotei 3:12)

Aproape fiecare “credincios” practicant nu suferă nici o pierdere sau persecuție. Există doar un singur motiv pentru aceasta. Ei nu au viața pe care pretind că o au în Cristos. Pentru cea mai mare parte, deși unele aspecte se pot schimba, ei continuă cu viața lor, ca de obicei, cu familiile, prietenii, locuri de muncă, cluburi, și divertisment de tot felul. Chiar și bisericile lor rămân destul de confortabile în această lume.

“Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.” (Matei 16:25)

Este ceva în viața ta, oricât de bun nu ar putea fi, care este mai important pentru tine decât Dumnezeu? Sincer? Dacă este așa, atunci nu vei fi botezat cu Duhul Lui Sfânt. Ce părtășie are Dumnezeu cu idolii?

Ai dorință intensă.

Dumnezeu scuipă căldicelul din gura Lui; El nu îi onoareză pe cei cu jumătate de inimă. “Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima”, spune Dumnezeu prin Ieremia. Această lege este una absolută, fără excepții.

Văduva care cerea să i se facă dreptate nu ar fi reușit dacă nu ar fi insistat în toată seriozitatea (Luca 18:1-8). La fel e și cu noi toți pentru care a fost spusă această pildă. Calculează prețul și fii pregătit să plătești, pentru că într-adevăr vei plăti. Aceasta nu este o invitație la un picnic, dar la crucea și mormântul tău. Dincolo de acestea, totuși, este învierea și gloria, o recompensă sigură pentru toți cei care înving până la sfârșit.

Cere.

“…şi nu aveţi, pentru că nu cereţi”, a spus Iacov (4:2)

Isus a spus, “Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” (Luca 11:13)

Cu inimile noastre și nu cu buzele noastre trebuie să cerem. Am cunoscut persoane care au cerut Duhul Sfânt, dar au primit în loc fie nimic, fie diavoli. În timp ce unii par a cere ceva bun, de fapt ei cer ceva rău.

Odată, un predicator american a venit și a predicat “vindecarea și mântuirea” în orașul Winnipeg din Canada. Un prieten de-al meu a mers și a văzut pe acest predicator cum s-a rugat pentru îndreptarea picioarelor unei persoane care ședea într-un scaun cu un picior mai lung decât celelălalt. Piciorul cel scurt părea să crească la aceeași lungime cu celălalt. În timp ce prietenul meu se minuna de acest lucru, predicatorul l-a întrebat dacă ar dori să fie în măsură să facă și el așa ceva. (Oare nu vă reamintește aceasta de Simon din Fapte 8, fără elementul banilor? Doar că acest predicator, spre deosebire de Petru, a fost destul de dispus să-și vândă puterile sale, pentru care el a luat colecta de bani.)

Unul cere cu inima și inimii i se răspunde.

Prietenul meu a sărit în perspectivă; predicatorul a pus mâinile pe el și s-a rugat ca să fie umplut cu Duhul Sfânt. Prietenul meu era “ucis în Duhul”; el a căzut la podea și s-a rostogolit în jur în extaz pentru ceea ce era sau părea, a fi timp de câteva ore. El a vorbit de dragoste plină pentru toată lumea, plin de bucurie și de pace.

După aceasta, dragi cititori, el a fost omul lui Satana pentru totdeauna. El a vândut sufletul diavolului în termeni foarte reali. El nu căuta pe Domnul Isus Cristos, ci putere, glorie și faimă (precum și Iuda a căutat), ceea ce presupunea că acest predicator poseda. El vorbea și lăuda pe Isus (da, oamenii lui Satana laudă pe Isus, de asemenea, cu voce tare, cu zâmbete și mâini înălțate – nu a spus Isus, “În zadar, Mă cinstesc ei cu buzele, dar inima lor este departe de Mine”? ).

El se ruga în limbi, profețea, punea mâinile pe oameni ca să îi vindece și elibera de diavoli. El păstorea o biserică și călătorea cu alți predicatori, predicând împreună cu ei. Dar el era omul lui Satana, cu înverșunare opunându-se Domnului Isus Cristos, în timp ce părea a-L iubi și a-I sluji. Unul cere cu inima și inimii i se răspunde.

Crede.

“Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!?” (Luca 11:13)

În 1 Ioan 5:14-15 citim: “Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”

Isus a spus, “Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede.”

Toate lucrurile lui Dumnezeu sunt prin credință. Fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui. Cei care caută semne vor primi semne, dar nu de la Dumnezeu, Care nu dă nici un semn, decât cel despre care a vorbit. Alte semne sunt de la diavol, pentru cei răi.

Considerații suplimentare

Este vorbirea în limbi semnul că a fost primit Duhul Sfânt?

Există oameni care învață că darul limbilor este semnul că a fost primit Duhul lui Dumnezeu. Nu este așa. În timp ce limbile sunt înregistrate ca fiind manifestarea la Cincizecime pentru acei 120, cu Corneliu și casa lui atunci când au primit Duhul, și cu ucenicii din Efes în Fapte 19, limbile nu sunt înregistrate pentru acele 3000 de persoane în Faptele Apostolilor 2, cu Saul (Pavel) atunci când el a primit Duhul prin Anania, sau cu samaritenii din Faptele Apostolilor 8 când au crezut prin Filip și au primit Duhul prin Petru și Ioan.

Nu numai vorbirea în limbi este menționată în Fapte 19 atunci când efesenii au primit Duhul Sfânt, dar, de asemenea și profeție. Când a avut loc Cincizecimea, Petru a făcut mărturie la eveniment așa precum a fost prorocit prin Ioel; în timp ce Ioel a menționat vise, viziuni și profeții (toate semnele de la revărsarea Duhului), el nu a menționat vorbire în limbi. În cazul care vorbirea în limbi era semnul revărsării Duhului lui Dumnezeu, atunci trebuia să fie menționat.

Eu nu spun că un credincios nu va vorbi în limbi niciodată. Mai devreme sau mai târziu, toți cei botezați cu Duhul Sfânt se vor ruga sau vorbi în limbi, și toate celelalte daruri se vor manifesta după voia Duhului. Dar Pavel spune că darul limbilor este cel mai mic dintre toate darurile. De ce Dumnezeu atunci ar alege vorbirea în limbi ca sigiliul de autenticitate, și nu un dar mai important?

Rabdă până la sfârșit

Pavel a spus, “Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Romani 8:9)

Prin urmare, s-ar putea concluziona că eu spun, dacă unul nu este botezat cu Duhul Sfânt, atunci el nu este mântuit sau nu este al lui Cristos. Adevărat! Dacă un credincios nu merge mai departe pentru a primi Duhul, orice credință sau pocăință de până atunci este de o mică valoare. De mică valoare, eu spun, pentru că există o valoare în a pune deoparte țigările și alcoolul, chiar dacă nu este mântuit. “Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.” (Matei 24:13)

Pocăința este primul pas spre mântuire, o condiție esențială pentru primirea Duhului. Se spune că Dumnezeu dă Duhul Sfânt (ceea ce înseamnă că, El Însuși se împarte sau se obligă El Însuși), pentru cei care-L ascultă (Fapte 5:32). Ucenicii nu aveau Duhul Său înainte de învierea lui Cristos. Nu erau, prin urmare, ai Lui? Da și nu. Dacă ei s-ar fi întors și nu ar fi primit Duhul Sfânt, precum e cazului lui Iuda și a celor șaptezeci și alții, ei nu ar fi fost ai Lui. Ei au trebuit să meargă mai departe.

Dar ucenicii au fost aleși – s-au pocăit și au ascultat în credință. Alții au crezut, dar credința lor a fost zădarnică. Citește Ioan 2:23-24; 7:2-10, 7:31, 8:30-59, 12:42-43, Fapte 8:13-23, 1 Corinteni 15:2.

Prin aceste mărturii scripturale se poate vedea că credința nu este la fel de simplă precum impostorii o fac să pară, seducând suflete rătăcite. Mântuirea începe prin pocăință, dar unul nu este mântuit decât dacă primește Duhul lui Cristos și merge de acolo până la final.

Concluzie

Sunt atât de multe care pot fi spuse. Am scris acest articol pentru cel care caută sincer adevărul; acesta va fi disprețuit și sfâșiat verbal și literalmente de către cei cărora aceste lucruri nu le sunt date, la fel cum au fost și Scripturile. Există multe obstacole pentru cei care se orientează religios și cei îndoctrinați ca să depășească, pentru a primi ceea ce este scris aici, dar Dumnezeu să fie lăudat, El este just, da, mai mult decât posibil de a efectua sarcina în favoarea celor care cu adevărat Îl caută.

Am menționat unui om al lui Dumnezeu mărturisirea păcatului. Cu toate acestea, nu cunosc de un alt om al lui Dumnezeu, altul decât mine și Paul Cohen, nu spun că nu ar fi alții. Mulți pretind a fi oameni ai lui Dumnezeu sau pastori cu funcții oficiale, dar ei se slujesc lor înșiși și organizațiilor și lucrărilor lor, și nu lui Dumnezeu.

Lumea este inundată cu lucrările oamenilor în Numele Domnului Isus Cristos, și toate sunt urâciune pentru El. Toți cei care împărtășesc aceste lucrări vor avea de suferit, dacă nu se pocăiesc și sunt eliberați. Mânia lui Dumnezeu este pe toate organizațiile bisericești, slujirile, proiectele de construcții, cruciadele, și activitățile religioase ce presupun să-L slujească. Citiți Counterfeit Christianity, The True Marks of a Cult, și Mystery’s Message.

Să nu presupui că interpretarea ta a ceea ce spun eu aici este corectă. În multe cazuri, aceasta cu siguranță nu va fi așa. Este nevoie de descoperirea lui Dumnezeu și a dialogului cu cel care înțelege, pentru ca cineva să înțeleagă declarațiile chiar și cele mai simple.

Dumnezeu este cel care face lucrarea.

“Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13)

El cheamă și alege. Facă-se voia Lui și nu a noastră. Amin!

Victor Haficiuc

* De asemenea, menționate în Scripturi ca “Făgăduința Tatălui” (Luca 24:49; Fapte 1:4), “coborârea Duhului Sfânt” (Fapte 1:8, 19:6), “umplerea cu Duhul Sfântul” (Faptele 2:4), “darul Sfântului Duh” (Faptele 2:38), “primirea Duhului Sfânt” (Fapte 8:15-17), și “botezați de un singur Duh ca să alcătuim un singur Trup” (1 Corinteni 12:13).

Apasă AICI pentru toate articolele disponibile în limba română.

Facebook Comments