Print Friendly

Acceptarea

AfrikaansEnglishGermanJapaneseRomanianSpanish

„Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut: „Pentru ce m-ai facut asa?” (Romani 9:20)

„Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; caci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)

Dacă a existat vreodată un adevăr emancipat, acesta este că, dacă noi, ca și credincioși, acceptăm circumstanțele noastre prezente din viață, atunci victoria este a noastră.

Cea mai rapidă și mai eficientă cale de victorie spirituală este prin acceptarea din toată inima a circumstanțelor cuiva așa precum acestea sunt. Iată frumusețea și sublimul unui pârâu sau unui râu, a unei piscine sau a unui ocean, a unui mamelon sau unui munte, unui fir de iarbă sau unui stejar, unei vrăbii sau unui vultur, unei furnici sau unui fluture, unui cristal de stâncă sau unui bolovan, unui atom sau unei planete, unui copil sau unui gigant, unui crin sau Regelui Solomon. Fiecare dintre acestea are rolul său, și este ceea ce este, cu totul de neînlocuit prin oricare alta, fiecare determinat esențial de un Creator perfect înțelept.

Curios este faptul că, modul de gândire a lumii este destul de diferit de cel al Creatorului ei. Lumea, firnea și diavolul spun: „Dacă vrei să mergi înainte și să fii cineva, trebuie să aspiri și să depui eforturi pentru asta. Asta e modul în care cei măreți au făcut-o, și asta e modul în care tu trebuie să faci dacă vrei să reușești. Nimic merituos nu a fost câștigat vreodată în așteptare sau în acceptarea lucrurilor așa precum sunt”.

Ceea ce contează nu este ceea ce suntem, dar cum vom accepta pe noi înșine așa cum suntem.

Lumea spune că ești special și poți fi orice vrei să fii dacă crezi și depui eforturi pentru asta. Dumnezeu, de asemenea, spune că ești special, dar El are în vedere că tu ești ceea ce ești – în dreptul tău, datorită construcției și voii Sale, nu este nimic ca tine și nu poate fi niciodată. Pentru a ajunge la potențialul tău, trebuie să fii ceea ce ai fost destinat să fii, nu ceea ce vrei să fii, și numai El poate face acest lucru.

De fapt, nu toată lumea poate fi orice, iar unul nu a fost destinat să fie orice. Însuși faptul că fiecare dintre noi este unic ne spune că fiecare dintre noi are o anumită stație din viață, oricare ar fi ea, oricât de umilă sau mare o putem estima să fie.

De ce să fii jos, dacă nu poți fi ceea ce altcineva este, ca și cum era în puterea ta și, prin urmare, responsabilitatea ta? Sau tu invidiezi pe alții? A invidia pe aproapele tău este de a învinge propria ta chemare. Numai prin Dumnezeu tu poți fi cineva. Și nu-L poți folosi pe El pentru a face ceea ce vrei. El va face ceea ce El vrea cu tine. Tu nu ești în măsură să adaugi un centimetru la înălțimea ta sau de a face un fir de păr negru, Isus a spus aceasta (Matei 5:36). Prin urmare, dacă Dumnezeu nu te-a creat ca să fii ceva particular, atunci aceasta este înțelepciunea Lui evidentă că ești așa cum ești. Să dorești sau să încerci să fii altceva decât ceea ce El a intenționat ca să fii, este de a nega voința Sa și înțelepciunea Lui.

Dorești să fii Președinte al Statelor Unite ale Americii? Este bine pentru cei care sunt meniți să fie așa – dacă ei sunt mulțumiți cu aceasta, îndeplinind cu credincioșie datoria lor – dar rău pentru cei care nu sunt mulțumiți de aceasta, chiar dacă ei sunt meniți să fie așa. Noi, cei care aspirăm să fim ceva ce nu suntem, nu avem nici o idee cum este într-adevăr și pierdem singura posibilitate de împlinire și bucurie în aceea de a fi ceea ce suntem meniți să fim. Deci, ceea ce contează nu este ceea ce suntem, dar cum ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem, indiferent de ceea ce ar putea fi. Aceasta este secretul vieții, bucuriei, păcii și împlinirii.

Cel care se uită sau caută pășuni mai verzi, niciodată nu va fi mulțumit sau împlinit. Este o eroare tragică atunci când cineva crede că va fi fericit dacă el poate fi mai mult ca o altă persoană sau să aibă ceea ce are altul sau au chiar să aibă ceea ce nimeni altcineva nu a avut vreodată. În momentul în care unul este în măsură să se supună locului său în viață, nu cu parere de rau (Domnul se uită la inimă), ci de bună voie, chiar cu bucurie, atunci el a intrat în această stare la care a râvnit, chiar dacă gândea că putea avea aceasta doar dacă schimba locul său.

Când nu reușim să ne acceptăm, amărăciunea ne întinează și ne distruge.

Unii numesc această stare – nirvana, unii – conștiință cosmică, unii – iluminare, iar eu o numesc – acceptare a voii lui Dumnezeu. Cei care caută nirvana, nu sunt mulțumiți cu starea și soarta/locul lor. Trebuie încă să întâlnesc un mistic budist sau necreștin care luptă pentru pace și împlinire perfectă pe care a atins-o. Ei nu pot fi niciodată mulțumiți cu soarta lor actuală.

Poate nu este greu de acceptat aceste lucruri în viața noastră care ne plac – sănătate bună, familie liniștită, suficientă avere, popularitate, securitate sau succes – deși cineva descoperă în curând că nu există nici o împlinire adevărată în oricare dintre acestea. Într-adevăr, mulți dintre cei care le au, le ia ca și cum le este destinat, și mulți au dobândit aceste lucruri doar pentru a descoperi un gol neașteptat. Rușinoși, ei întreabă: „Ce nu a mers bine? De ce nu sunt eu fericit?”

Mai dificil este de a accepta în viață circumstanțele și ștațiile nedorite, adverse, neplăcute care sunt aparent inferioare cu ale altora. Biblia ne avertizează despre emulare, invidie, gelozie și lăcomie. Mândria este, de asemenea, un viciu care ne târăște spre compararea unul cu altul, astfel provocând certuri și dușmănie. Când nu reușim să ne acceptăm în recunoștință pentru împrejurările noastre, se stabilește în schimb amărăciunea și încet, dar sigur, ne spurcă și, în cele din urmă, ne distruge.

De ce ar trebui să ne comparăm cu alții, dacă nu am fost meniți să fim la fel ca oricine altcineva? De ce suntem nemulțumiți de a fi noi înșine dacă suntem singurii care pot fi persoana unică la care am fost destinate a fi? Dacă putem fi împliniți doar prin a fi noi înșine, de ce căutăm să fim altcineva? De ce nu putem să ne dăm seama că este imposibil?

Dacă noi credem că Dumnezeu domnește suprem peste tot, ne odihnim în încrederea că El este în control deplin și face toate lucrurile perfect. Mulțumim și mărturisim pe Isus ca Domn, în sensul cel mai practic. Ne iubim aproapele ca pe noi înșine, pentru că dacă noi acceptăm pe noi înșine ca o lucrare a înțelepciunii lui Dumnezeu, vom accepta pe aproapele nostru ca o lucrare a înțelepciunii lui Dumnezeu și, de asemenea vom fi recunoscători pentru el.

Oare nu este acest lucru esența păcatului – a nu accepta circumstanțele actuale proprii?

„Dar, mai degraba, cine esti tu, omule, ca sa raspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va zice celui ce l-a facut: „Pentru ce m-ai facut asa”?” (Romani 9:20)

Rădăcina tuturor relelor din lume este a fi nemulțumit de partea cuiva. Oare nu Satana a aspirat să fie conducătorul acestei lumi? Cu toate acestea, el este un uzurpator. Oare nu a încercat omul să dobândească și să realizeze, pentru nebunia proprie? Oare el nu el a distrus pământul?

Oare nu au încercat fariseii să fie drepți în dreptatea lor proprie? Oare nu Irod s-a căsătorit cu o soție ilegală? Oare nu Ahab a dorit via aproapelui său, sau David – pe nevasta aproapelui lui, sau Amnon – pe sora lui, sau Absalom – tronul tatălui său, sau Cain – acceptarea lui Dumnezeu de care s-a bucurat fratele său, sau Saul – gloria independentă a lui Dumnezeu, sau Iuda – lauda oamenilor? Oare nu Israel dorea să plece din Egipt atunci când ei erau în el, și apoi doreau să plece înapoi, atunci când erau înafara acestuia? Oare nu au dorit ei un rege ca și celelalte națiuni dimprejur? Oare nu este acest lucru esența păcatului – a nu accepta circumstanțele actuale proprii?

Îmi aduc aminte de un desen animat – primul cadru arata un om care doarme pe o canapea, visând la drume?iile din mun?i aer curat ?i soare, briza rece ?i vederi frumoase pentru a privi; ultimul cadru îl arata în mun?i, epuizat ?i transpirat, imaginându-se întins confortabil pe o canapea.

Gândiți-vă că, atunci când Dumnezeu a trimis profeți pentru a critica pe oameni, aceasta nu pentru ceea ce erau ei, dar pentru încercarea de a fi ceea ce ei nu au fost meniți să fie. Dumnezeu nu dă vina pe un om pentru greșeli sau prostii sau puncte slabe sau forte sau sărăcie sau bogăție sau faimă, dar pentru ceea ce dorește sau încearcă să fie decât ceea ce nu este.

Într-o stare gre?ita, noi facem prostii, astfel manifestându-ne în fa?a tuturor ca suntem idolatri. Idolii fac din oameni pro?ti. Ce este un idol? Ceea ce cineva se straduie?te sa aiba ?i sa atinga, ceva cautat, mai degraba decât pe Dumnezeu. Ce este un prost? Cineva care nu pot aprecia partea sa oferita de Dumnezeu.

Ce va fi, va fi, și Dumnezeu o va face.

Noi încălcăm fiecare poruncă, atunci când nu ne acceptăm pe noi înșine și stația din viața noastră determinată de Creatorul nostru – neiubind pe Dumnezeu, având dumnezei străini (poftând lucrurile ce nu au fost destinate nouă), nu ținem Sabatul (neodihnindu-ne), necinstind părinții, comițând adulter, furt, precum și ucigând. Astfel, distrugem ceea ce avem noi și alții din jurul nostru, sau am putea avea și ar trebui să avem.

De unde știm că toate circumstanțele noastre sunt poruncite de Domnul? El spune așa.

„El este mai înainte de toate lucrurile, si toate se ţin prin El.” (Coloseni 1:17)

„Inima omului se gândeste pe ce cale sa mearga, dar Domnul îi îndreapta pasii.” (Proverbe 16: 9)

„Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.” (1 Tesaloniceni 5:18)

Ar putea fi că suntem rânduiți de a schimba circumstanțele noastre, chiar ca atunci când Ieroboam s-a răzvrătit împotriva lui Roboam, Dumnezeu intenționat a împărțit Israelul în două națiuni (1 Regi 12:21-24)? Sau ca atunci când Iacov a smuls cu viclenie dreptul de întâi născut al lui Esau și a furat binecuvântarea lui Dumnezeu demonstrând alegerea Sa divină și suveranitatea (Romani 9: 10-13)? Sau ca atunci când Șamgar a ucis 600 de oameni dintre filisteni cu un otic de plug (Judecători 3:31)? Sau ca atunci când Samson a dorit și a luat o femeie filisteancă de soție, Dumnezeu căutând o ocazie împotriva asupritorilor filistenilor (Judecători 14:3-4)?

Acestea au fost toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a plasat în inima slujitorilor Săi ca aceștia să facă. El lucrează toate lucrurile după sfatul voii Sale (Efeseni 1:11). Ce va fi, va fi, și Dumnezeu o va face.

Există acei care văd aceste tipuri de acte și realizări și să spun: „Dacă el poate face acest lucru, atunci și eu pot.” Totuși, ei pun caruța înaintea calului. Acei oameni au făcut acele lucruri pentru că Dumnezeu le-a dat aceasta să facă. Ei nu le-au făcut înafara determinării perseverente; ei nu au trebuit să dezvolte motivarea – aceasta a fost plasată în ei. Ei nu au putut face nimic, decât să îndeplinească destinele lor.

Avem nevoie de a accepta circumstanțele noastre și să dăm mulțumiri în ele.

„Sa nu stie stânga ta ce face dreapta,” a spus Isus (Matei 6:3). Fie ca întotdeauna sa dam mul?umiri pentru ceea ce este, pentru ceea ce suntem – fie ca pare a fi spre bine sau spre rau, sa ne rugam pentru voia lui Dumnezeu, ?i sa încetam sa cautam numai propriul nostru câ?tig ?i bine. Daca acceptam voia lui Dumnezeu ?i iubim pe aproapele nostru ca pe noi în?ine, vom avea dorin?ele inimii noastre.

„Dumnezeu, da-mi seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba; curaj pentru a schimba lucrurile pe care le pot; ?i în?elepciune ca sa ?tiu diferen?a”? Cel mai important lucru este sa ne acceptam ?i sa nu dorim sa fim o alta persoana. ?i noi trebuie sa ne acceptam circumstan?ele ?i sa dam mul?umiri în acestea, ?tiind ca acestea sunt confec?ionate de Tatal.

„Este minunat sa fii cineva, pentru ca tu nu e?ti un nimeni, pentru ca tu e?ti al Lui.” (Calea AdevăruluiE minunat să fii cineva). Intrăm în ziua a șaptea cu râvnă, locul nostru de drept. A Lui este puterea și slava în veci. Amin!

Victor Haficiuc

Apasă AICI pentru toate articolele disponibile în limba română.

Print Friendly